Daca

de Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină;
De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău,
Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în tine;
De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea;
De rabzi să fii mințit fără ca tu să minți;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;

De poți visa, dar fără să te robești visării;
De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta țel;
De poți să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul și dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut;

De poți risca pe-o carte întreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut
Și-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Și dacă corpul tău, uzat și obosit,
Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinței tale, astfel
Să steie peste vremuri așa cum stă o stâncă;

De poți vorbi mulțimii fără să minți, și dacă
Te poți plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici dușmanii nu pot vreun rău să-ți facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Și dacă poți să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieții tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Și ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!